Mentalitati

Am citit articolul lui visurat despre pupatul intre buci a celor de la Adevarul Holding si mi-am adus aminte de momentele cand pe drumurile din Transilvania mi s-a raspuns la intebari de foarte multe ori cu :”nem tudom”
Intr-adevar, m-as fi simtit mult mai bine daca mi-ar fi spus un romana „Da-te dracu’!“ sau ceva de genu...si de multe ori i-am dat dreptate lui Vadim. Insa acum doi ani am cunoscut un tip de nationalitate maghiara,un tip foarte de treaba , nascut si crescut undeva pe langa Tusnad.Dintr-o vorba in alta i-am spus si despre problema mea cu maghiarii care nu vor sa vorbeasca in limba romana.Nu m-a contrazis insa mi-a spus o povestioara din viata lui care m-a facut sa-mi schimb impresia: De mic, parintii lui i-au interzis sa invete limba romana , a crescut si a ajuns la facultate in Bucuresti la Arhitectura nestiind o boaba romaneste.Neavand ce face a trebuit sa invete , insa colegii lui de camera erau din Republica Moldova.Va dati seama ce frumos e sa fii in Bucuresti si sa vorbesti romana cu accent maghiaro-moldovensesc?
Acum se certase cu parintii lui pentru ca acestia nu erau de accord ca nepotelul lor sa se duca la o scoala romaneasca.
Asa ca daca unii oameni sunt nenorociti, nationalisti ,etc chiar nu trebuie sa-i bagam pe toti in aceeasi oala.Datoria noastra, a generatiilor urmatoare, e sa evoluam , si nu doar din punct de vedere a tehnologiei ci si a mentalitatii.